Istoric

Răscoală (sursa 2012en.ro)

La 25 martie 1366, Petru, vice-voievodul Transilvaniei certifică faptul că, pe de o parte conducătorii Albei, şi comeţii Kenning şi Nicolaus, fiii comitelui Kenning din Schenk, pe de altă parte, s-au obligat la ţinerea făgăduielii unei tranzacţii cu privire la o fâşie de pământ în care se încadrează şi Iwanffalwa şi Vecherd.

În anul 1389/91 are loc o răscoală a ţăranilor români din jurul Sibiului la care iau parte şi ţăranii iobagi de pe teritoriul Vecerdului. Mai târziu, în 1417 are loc o răscoală a ţăranilor din comitatul Alba care este înfrântă pe Olt, la Cincşor, de armatele nobililor şi a patriciatului săsesc. Apoi, în 1494 se semnalează o nouă mişcare a iobagilor din Vecerd şi Răvăşel.

Monument aflat
în centrul satului

În ceea ce priveşte alcătuirea teritorial-administrativă, în diferite perioade istorice satul Vecerd aparţinea judeţului Târnava Mare, plasa Agnita. Asta până în anul 1950, la noua împărţire administrativ-teritorială, când Vecerdul a trecut în administrarea raionului Agnita, regiunea Sibiu. Mai târziu însă regiunea Sibiu a fost desfinţată iar Vecerdul a făcut parte din regiunea Braşov.

La nivel mai restrâns, începând din anul 1895 Vecerdul a trecut în administrarea comunei Ghijasa de Sus până în 1929. De la această dată şi până în anul 1950 satul Vecerd a avut administraţie proprie, cum de altfel au avut toate localităţile din zonă. În prezent, satul Vecerd este administrat de comuna Bârghiş, judeţul Sibiu.

Cadru militar din Vecerd

Referitor la denumirea satului se spune că numele Vecerd ar fi de origine slavonă, provenind de la salutul pe care ruşii veniţi prin aceste părţi l-ar fi adresat localnicilor „dobri-vecer”. Totuşi această alternativă este problematică dacă ne gândim că data acceptării acestei denumiri este cu aproximaţie anul 1848, în timp ce într-un document datând din 18 mai 1347 este atestată localitatea Wecherd. Totodată, sub denumirea Vecerdea este atestat acest sat în 1586 cu ocazia cedării unei moşii „În câmpul Chilie o bucată de pământ către Vecerdea sub Balcion, o bucată de pământ” (A. Veres – „Studii şi documente” Vol. III).

Potrivit izvoarelor istorice, ţăranii din Vecerd au luptat de-a lungul timpului cu multă consecvenţă pentru dreptate şi libertate, organizând chiar acţiuni puternice împotriva latifundiarilor şi coniţilor din Alţâna, în special celor de origine maghiară.

Între anii 1703-1707, pe când avea loc războiul curuţilor (haiduci maghiari), între Vecerd şi Răvăşel a fost instaată o tabără a acestora în frunte cu căpitanul român Vasile Fechete. Se spune că iobagii din Vecerd au ajutat această armată conduşi de spiritul dreptăţii şi dorinţa de libertate.

Albu Aurel şi Albu Ioan, membri de seamă
ai comitetului parohial din Vecerd

În anul 1761, călugărul Sofronie ţine la Beneşti o adunare cu scopul de a converti credincioşii la ortodoxie. Nu mult după asta, Maria Tereza permite construirea de biserici ortodoxe, însă nu se restituie bisericile date uniţilor. La acea vreme, în Vecerd erau trei preoţi uniţi la 22 de familii unite, iar celelalte 75 de familii ortodoxe nu aveau preot. Astfel biserica ortodoxă este dată uniţilor, iar fiecărui preot i se dă câte o casă parohială.

Familie din Vecerd
înainte de plecarea pe front

Evenimentele din 1848 care au însufleţit întregul popor au avut ecou şi la Vecerd. Şi de aici s-a plecat către Blaj. În luna martie comitetul militar al Transilvaniei este nevoit să trimită aici o armată pentru a linişti spiritele.

În urma adunării de la Blaj românii din Vecerd, împreună cu cei din Ighişul Vechi, Ghijasa de Sus, Bârghiş şi Coveş, au declanşat o revoluţie pentru ştergerea iobăgiei. Astfel, ei se duc la sediul Composesoratului din Bârghiş, îi prind pe nobilii maghiari, îi duc peste Olt şi le ocupă moşiile. În urma acestor acţiuni, în aprilie 1849 au fost declanşate represalii care s-au soldat cu împuşcarea şi spânzurarea unui număr impresionant de iobagi. Mai mult, mulţi dintre revoluţionari au fost purtaţi goi prin sate pentru impresionarea populaţiei.

Monumentul Eroilor din Vecerd
căzuţi în cele două Războiaie Mondiale

Nici în timpul celor două Războaie Mondiale ţăranii din Vecerd nu au renunţat la spiritul dreptăţii şi dorinţa de libertate care i-a călăuzit încă de la începuturi. Astfel au răspuns prompt la chemarea pe front. Pe câmpurile de bătălie şi-au dat viaţa 25 de viteji ai Vecerdului în cinstea cărora în anul 2000 a fost ridicat în centrul satului un monument pe care stă scris numele fiecăruia dintre ei. Astfel, în primul Război Mondial (1914-1919) sunt amintiţi şi cinstiţi eroii Vecerdului: Aron Ioan, Braicu Vasile, Brezai Tănase, Demian Victor, Florea Octavian, Florea Nicolae, Negru Ioan, Pleşca Ioan, Radu Nicolae, Rogozan Roman şi Sava Augustin, iar în timpul celui de-ai doilea Război Mondial (1941-1945) şi-au dat viaţa pentru patrie Frăţilă Augustin, Pantea Ioan, Pantea Valeriu, Radu Alexandru, Rogozan Roman, Toma Dumitru, Toma Ioan, Creţu Ioan, Damian Victor, Damian Nicolae, Damian Roman, Toda Aurel, Frăţilă Nicolae şi Muntean Octavian.

Erou Sergent Valeriu Pantea

Dintre aceştia, fără a fi ignorate meritele şi sacrificiile niciunuia dintre ei, Pantea Valeriu este considerat eroul simbol al Vecerdului. La doar 24 de ani a plecat pe front în timpul celui de-al doilea Război Mondial mânat de aceeaşi dorinţă de libertate şi dreptate şi nu s-a mai întors niciodată. Potrivit rapoartelor şi spuselor bătrânilor acesta a fost decapitat în data de 21 noiembrie 1944 pe câmpul de luptă de pe teritoriul Ungariei. Nu se ştie nici până azi ce s-a întâmplat cu trupul neînsufleţit al eroului, cert este că niciodată nu a mai fost adus în satul natal. În cimitirul sătesc a fost ridicată o cruce în cinstea eroului Pantea Valer fără însă a exista şi mormântul. 

Monument ridicat în cinstea
Eroului Sergent Valeriu Pantea

Tot în cinstea sa, în curtea bisericii stă mărtuie a eroismului său un monument străjuit de doi îngeri pe care scrie: „Ridicatu-sa această Sf. Cruce în amintirea eroului Sergent Valeriu Pantea, căzut pe câmpul de luptă pe pusta Ungariei în 21 Nov 1944, la praznicul intrării în Biserică. Iubitul nostru fiu, ai plecat din această lume ducând cu tine floarea vârstei tale numai în vârstă de 24 ani”. Deasemenea, un glob luminos pe care scrie „Erou Pantea Valer” a fost instalat în biserică deasupra intrării în altar.

Surse:

1. Mărturii ale bătrânilor din Vecerd

2. “Monografia comunei Ighişul Vechi şi a satului aparţinător Vecerd, din Raionul Agnita, Regiunea Braşov”. Document redactat la 20 februarie 1968 de către Laioş Ioan, Joantă Ioan şi Stoienescu Rodica, în colaborare cu Zăhărescu Alexandru, Constantin Nicolae şi Creţu Alexandru. Monografia se află în păstrarea Muzeului de Istorie Agnita, intrat cu Nr. 11.462. (Mulţumiri Muzeografului Mihaela Nevodar pentru punerea la dispoziţie a materialului)

Surse foto:

1. Bogdan Albu
2. Arhiva personală a locuitorilor din Vecerd